Diagnostic

Inainte de a stabili diagnosticul de spondilita anchilozanta, este necesar sa se faca diagnosticul diferential cu alte boli asemanatoare cum ar fi:

  • artrita reumatoida;
  • artrita psoriazica;
  • artrita reactiva;
  • osteoporoza;
  • boli degenerative osoase;
  • alte cauze ale durerii de spate.

Diagnosticul spondilitei anchilozante este dificil in faza de debut.

Pacientul tipic are intre 18 si 30 de ani si acuza dureri lombare si rigiditate a spatelui, predominant matinale, scazand in intensitate pe parcursul zilei si agravandu-se la repaus prelungit.

Medicul va dori sa stie daca exista istoricul acestei boli si in familie. Aproximativ 15%-25% dintre persoanele cu spondilita anchilozanta prezinta in familie un alt menbru cu aceasta boala.

Un alt indiciu important pentru diagnosticare este examenul fizic de mobilitate al spatelui si capacitatea de expansiune a cutiei toracice. Se vor cauta zonele mai sensibile, mai ales superior de apofizele vertebrale, la nivelul pelvisului, la nivelul articulatiilor coastelor pe stern sau la nivelul calcaielor. La unele persoane poate sa apara durere si la nivelul mandibulei.

Investigatiile principale pentru stabilirea diagnosticului sunt:

  • radiografia coloanei vertebrale si a pelvisului, pentru a se observa modificarile osoase care apar (eroziuni osoase, fuziuni ale vertebrelor, calcificari ale coloanei vertebrale si ale articulatiilor sacroiliace); de obicei unele modificari specifice care apar la nivelul articulatiilor sacroiliace confirma diagnosticul de spondilita anchilozanta, dar nu sunt evidente la examenul radiologic decat dupa cativa de ani de evolutie a bolii;
  • ecografia si RMN-ul sunt luate in considerare ca mijloace de diagnostic in stadii initiale ale bolii;
  • teste genetice pentru a determina daca este prezenta o gena specifica, HLA-B27; prezenta acesteia nu este suficienta pentru a stabili diagnosticul, dar atesta probabilitatea crescuta de a suferi de spondilita anchiliozanta.